Pacienții pot privi activitatea de advocacy pentru sănătate ca o oportunitate de a-și exprima nevoile, preocupările și experiențele cu sistemul de sănătate. Ei pot considera că advocacy-ul le oferă posibilitatea de a influența luarea deciziilor și de a-și face auzite voci în privința problemelor de sănătate care îi afectează.
Pacienții pot aprecia activitatea de advocacy pentru sănătate în ceea ce privește promovarea accesului la servicii de sănătate echitabile și de calitate pentru toți, indiferent de statutul socio-economic, apartenența etnică sau alte factori de discriminare.
Advocacy-ul poate fi perceput ca o modalitate de a-și asuma controlul asupra propriei sănătăți și de a-și revendica drepturile în ceea ce privește îngrijirea medicală. Pacienții pot simți că activismul și participarea în procesele de advocacy le permit să se implice activ în luarea deciziilor legate de tratament și managementul bolilor.
Mulți medici sunt conștienți de nevoia de a se implica în activități de advocacy pentru sănătate, având în vedere responsabilitatea lor față de bunăstarea pacienților și nevoia de a aduce îmbunătățiri în sistemul de sănătate. Ei pot percepe activismul ca o modalitate de a contribui la promovarea sănătății populației și la rezolvarea problemelor structurale și sistemice.
Medicii pot vedea advocacy-ul ca o oportunitate de a lucra în colaborare cu pacienții în vederea îmbunătățirii sistemului de sănătate. Ei pot aprecia perspectivele și contribuțiile pacienților în procesul de luare a deciziilor și pot recunoaște importanța parteneriatului și comunicării eficiente între medici și pacienți.
Există, totuși, anumite limitări și preocupări legate de activismul în sănătate din perspectiva medicilor. Acestea pot include îngrijorări cu privire la profesionalism, timpul și resursele limitate, precum și presiunea suplimentară pe care o poate aduce activismul în practica medicală.
Care sunt diferențele și punctele comune dintre perspectivele pacienților și ale medicilor cu privire la activitățile de advocacy?