Există 5 caracteristici principale ale jocului uman(1):
✅ este auto-selectat și auto-direcționat;
✅ are motivație intrinsecă;
✅ este ghidat de reguli, dar acestea lasă loc creativității;
✅ este imaginativ;
✅ se desfășoară într-o atmosferă activă, dinamică, fără stres.
Când discutăm despre ce înseamnă „jocul”, îl putem defini ca „un set de activități voluntare, motivate intrinsec, asociate cu petrecerea timpului liber, plăcerea și bucuria”(2).
Ca activitate liberă, au fost identificate 7 aspecte definitorii ale jocului(3):
Este realizat pentru activitatea în sine și nu neapărat pentru a obține ceva ca un rezultat.
Este atractiv în mod intrinsec deoarece este plăcut, ne face să ne simțim bine și atenuează starea de plictiseală.
Ne detașăm de gânduri și griji, nu contează ce cred ceilalți despre noi, suntem complet absorbiți de activitatea respectivă (Maslow a denumit-o „Experiența Supremă”, Csikszentmihalyi a denumit-o „Concentrare Maximă”).
Jocul nu anulează nevoia, ci o sporește de fiecare dată.
Nu are niciun element de obligație, dimpotrivă, introducerea obligației duce la pierderea aspectului de joc.
Nu mai ai sentimentului că trece timpul, exprimă un tip de evadare din toate celelalte constrângeri.
Capacitatea de a adapta concentrarea maximă, de a crea, de a folosi imaginația, de a descoperi o altă fațetă a lucrurilor.
Indiferent dacă vorbim despre copii, adolescenți sau adulți, aceste elemente sunt fundamentale și generale și se regăsesc în orice formă de joc. „Jocul este o lecție de neînlocuit pentru viață și o sursă de încântare constantă”(4) și, în educarea adulților, ne duce în punctul în care putem integra jocurile în activitățile profesionale și în învățare, ignorând preconcepțiile pe baza cărora acesta este respins (5).
"(Required)" indicates required fields