•Conștientizarea unor experiențe senzoriale diferite este esențială pentru înțelegerea comportamentelor și planificarea pentru elevii cu TSA. Profesorii și familiile pot colabora pentru a evalua răspunsurile senzoriale și a implementa strategii de dezvoltare când elevul este hipo-reactiv și a-l calma când este hiper-reactiv.
Ce putem face dacă nu avem o cameră senzorială?
Adaptarea mediului și a predării este esențială!
Colectați date despre problemele senzoriale ale elevului cu TSA pentru a alege cele mai bune adaptări pentru nevoile sale.
Iată câteva exemple:
•Dacă zgomotul și agitația din unele medii școlare sau activități îl deranjează pe elev (de exemplu întruniri la școală, curtea școlii, activități de grup în clasă sau ora de educație fizică), poate fi util să i se ofere un mijloc de evadare. De exemplu, un spațiu liniștit în clasă, activități liniștite în bibliotecă, sau accesul la căști și un laptop cu muzică liniștitoare pentru a filtra zgomotul.
•Deoarece vorbirea este rapidă și necesită procesare analitică rapidă, elevii cu TSA deseori au dificultăți în a procesa instrucțiunile verbale, în special în prezența zgomotului de fundal.
•Este mai ușor pentru ei să înțeleagă indicii vizuali care sunt mai puțin temporare. Dacă sunt sub-reactivi și detașați de mediu, pot beneficia de indicii vizuale foarte clare pentru a le atrage atenția la sarcină.
•Utilizarea activităților care presupun preferințe senzorialeale elevului poate fi utilă pentru implicarea unui elev sub-reactiv, se pot folosi jucării cu lumini intermitente sau sunete.
•În cazul în care comportamentele de stimulare senzorială ale elevului sunt potențial nocive – ingerarea unor substanțe toxice, de exemplu – furnizați alternative mai puțin nocive precum o sticlă de apă cu dop care se poate mușca.
•Profesorii trebuie să-și adapteze stilurile de predare pentru a satisface nevoile fiecărui elev. Pentru a se asigura că elevul este atent și pregătit pentru învățare, informațiile senzoriale pot fi folosite pentru a-i „trezi” sau „calma” sistemul nervos. Pauzele de mișcare sunt deosebit de utile deoarece mișcările lente, repetitive sunt calme, iar mișcările rapide, schimbătoare, sunt stimulative. Folosiți pauze de mișcare cu toată clasa, faceți ca acestea să fie amuzante sau practice (aducerea unor lucruri, udarea florilor).
•Dificultățile senzoriale-motorii pot influența abilitatea elevilor cu TSA de a dobândi abilități precum legarea șireturilor, jocul cu mingea, folosirea foarfecelor și scrisul de mână. Ne putem gândi la alternative precum pantofi cu scai, mingi mari mai ușor de prins, dispozitive care facilitează prinderea creionului (suport de creion).
Rețineți:
•Incorporați activități senzoriale în ziua elevului în funcție de nevoile senzorialeale acestuia.
•Reduceți informațiile senzoriale (de exemplu eliberați vizual camera, reduceți zgomotul și oferiți o zonă de lucru/pauză liniștită).
•Permiteți elevului să aibă o jucărie senzorială – o puteți folosi ca recompensă într-un sistem de recompense.
•Folosiți pauzele de mișcare pentru a nu stimula prea mult sau a atrage atenția.
•Pentru a obține și menține atenția, folosiți indicii și orare vizuale relevante și includeți interesele elevului în activități.
•Asigurați-vă că aveți atenția elevului înainte de a oferi instrucțiuni verbale și oferiți indicii vizuale unde este posibil.
•Depășiți dificultățile deplanificare motorie divizând sarcini motorii dificile în etapemici,realizabile.
•Planificați să introduceți gradual sau să evitați medii imprevizibile și încărcate senzorial precum adunarea, alinierea și sportul. Planificați pauzele sau accesul la activități de calmare după activități pe care elevul este posibil să le considere stresante, de exemplu după întoarcerea din pauzele de joacă.
•Oferiți oportunități ca elevul să fie stimulat senzorial în mod adecvat. Puteți implica restul clasei în aceste activități, în special în școala primară. De exemplu pentru elevul cu TSA care flutură mâinile – creați un joc de salut și scuturat din mâini în timpul numărării.