Tipuri de adaptare

Nouă tipuri de adaptare – cea mai comună adaptare folosită în școlile tradiționale când există un elev cu TSA este:

Adaptarea cantităţii de informaţie pe care un elev cu TSA trebuie să o învețe sau a numărului de activități pe care trebuie să le realizeze.

e.g. Dintr-o listă de 15 cuvinte care trebuie învățate, elevul cu TSA va învăța 5.

Timpul – îmbunătățirea timpului de învățare sau de finalizare a testelor sau sarcinilor de lucru.
e.g. alocarea a 5-10 minute suplimentare pentru o anumită sarcină

Nivelul de sprijin – asistență personală pentru a menține elevul cu TSA concentrat pe sarcină.
e.g. folosirea sprijinului din partea colegilor, un coleg îl poate ajuta pe elevul cu TSA să înțeleagă sarcina.

Informațiile – adaptarea instrucțiunilor și metodelor de predare;
e.g.folosirea unui cod de culori pentru a sublinia ce este important.

Dificultate – adaptarea nivelului materialelor alocate și al sarcinilor.
e.g. folosirea unor materiale concrete pentru a preda concepte și a consolida informațiile până la generalizare.

Rezultate – adaptarea mijloacelor prin care răspunde elevul cu TSA.
e.g. în loc să scrie poate oferi răspunsurile oral.

Participare – cât de mult este implicat elevul cu TSA în realizarea sarcinilor;
e.g. dacă există o sarcină de grup la geografie, elevul cu TSA poate ajuta cu harta sau arăta ceva simplu, ca de exemplu o capitală.

Obiective alternative – adaptarea obiectivelor sau așteptărilor privind rezultatele folosind aceleași materiale.
e.g. în activitatea de grup – un joc pentru a învăța cuvinte noi, elevul cu TSA poate număra etapele folosite, iar ceilalți elevi spun noile cuvinte.

Curriculum alternativ – când curriculum-ul național nu funcționează pentru elevul cu TSA, puteți folosi alte materiale și obiective decât cele academice. Aceasta presupune folosirea obiectivelor pentru „abilitățile practice”
e,.g.învățarea folosirii unui telefon, a calculatorului sau învățarea gătitului;